RETEZA, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal, cu o singură tăietură completă, un obiect (pentru a-l scurta sau pentru a utiliza partea tăiată) sau o parte a corpului unei ființe. Se opri să reteze cu un ferestrău îngust capătul scîndurii. C. PETRESCU, Î. II 181. Să-i reteze nasul despre partea dreaptă! BOLINTINEANU, O. 61. La cătane m-a luat, Părul mi l-a retezat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319. (Absol.) Petrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrțeau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face pe cineva inofensiv; a pune pe cineva la punct. (Cu pronunțare regională) Stăpîne, ia, de-acum ai femeie cumsecade; numai s-o cam ții din frîu și să-i rătezi unghiile din cînd în cînd, ca nu cumva să-ți pună coarne. CREANGĂ, P. 178. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile, a pune (pe cineva) la locul lui, a-i tăia (cuiva) vorba, a pune brusc capăt discuției. M-am bucurat cînd am văzut cum l-ai retezat scurt. C. PETRESCU, R. DR. 125. 2. A tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea. Ca să le meargă bine stupilor peste an, trebuie să-i retezi la sînt-Ilie. MARIAN, la CADE. ♦ (Construit cu pronumele feminin «o», cu sens neutru) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. De la Brebu o retezăm călări peste culmea Negrașului. VLAHUȚĂ, la TDRG. 3. Fig. (Cu privire la abstracte) A pune capăt la ceva, a face să înceteze brusc; a curma, a întrerupe. Toți rîd... dar ce retează deodată rîsul lor? ALECSANDRI, P. III 451.