reședință sf [At: ASACHI, S. L. II, 85 / V: (înv) rese~, (reg) reșiden~ / Pl: ~țe, (rar) ~nți / E: fr résidence, lat residentia după ședință] 1 Sediu al unei autorități sau al unei persoane oficiale Si: rezidență (1). 2 Localitate sau casă în care o persoană particulară își are domiciliul stabil Si: rezidență (2). 3 (Îla) De ~ Care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane oficiale. 4 (Îal; d. orașe) În care se află sediul organelor supreme ale puterii de stat sau organele de conducere ale unei unități teritorial-administrative Si: (îvr) rezidențial. 5 Locul în care locuiește cineva temporar.