risipă [At: (cca 1650) GCR I, 149 / V: (îvr) răs~ (S și: resipă, răssipă, răzsipă; Pl: nob, răsipi), (reg) siripă / Pl: ~pe / E: risipi] 1 (Îoc economie) Folosire nechibzuită a bunurilor materiale sau bănești Si: irosire, risipire (13), risipit¹ (2). 2 (Fig) Belșug (1). 3 Răspândire în toate părțile Si: împrăștiere, risipire (1), (înv) risipiciune. 4 Dezmembrare (1) (a unui grup sau a unei colectivități). 5 Fugă în dezordine (a unei cete înarmate, a unei oști etc.). 6 (Pex) Înfrângere. 7-8 (Îljv) în ~ În dezordine. 9 (Îal) Care se sfărâmă. 10 (Îal) Care este în ruină. 11 Dărâmare (4). 12 Stare de ruină. 13 (Îla) În ~ Care se dărâmă. 14 (Îal) În mină. 1 (înv; mpl; ccr) Ruină (1). 16 Distrugere (1). 17 (înv; îlv) A purcede în ră~ A distruge (1). 18 Dispariție treptată Si: destrămare (3), risipire (2), spulberare.