ROHATCĂ, rohătci, s. f. (Mold.) Locul pe unde se intră într-un sat sau într-un oraș (și unde odinioară se plăteau anumite taxe pentru mărfuri); barieră. Dintr-o dată [măgărușul] s-a plictisit de drum și s-a oprit la rohatca satului. SADOVEANU, O. III 533. Tocmai cînd intram în Iași, pe rohatca Păcurari, un flăcoan al dracului ne-a luat în rîs. CREANGĂ, A. 127. ♦ Bară mobilă de lemn cu care se închide intrarea într-o localitate sau orice trecere. Unii dintre fiii Uspeniei ne-am duce la sfînta leturghie, dar... un oarecare Costa Luli, pripășit în tîrgul nostru, a pus rohatcă și a plecat cumpăna, închizînd drumul. SADOVEANU, N. P. 213.