RĂCORITOR, -OARE, răcoritori, -oare, adj. Care răcorește. Slugi începură a umbla cu băuturi răcoritoare. SADOVEANU, O. VII 89. Unii își deșertau paharele de sirop răcoritor, iar alții își sorbeau filozofic cafelele. BART, S. M. 59. [Mlădița] te stropește cu fulgi albi, răcoritori. ALECSANDRI, O. 169. ♦ (Substantivat, f. pl.) Băutură care astîmpără setea, care răcorește. În timpul cît lucrăm... fumăm.. bem răcoritoare. CARAGIALE, O. III 146.