răsfierbe (a ~) (desp. -fier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsfierb, 3 sg. răsfierbe, perf. s. 1 sg. răsfiersei, 1 pl. răsfierserăm, m.m.c.p. 1 pl. răsfierseserăm; conj. prez. 1 sg. să răsfierb, 3 să răsfiarbă; imper. 2 sg. intranz. răsfierbi / tranz. răsfierbe (Răsfierbe-l! Răsfierbe-i supa!); ger. răsfierbând; part. răsfiert corectat(ă)