RĂSPÎNDI, răspîndesc, vb. IV. 1. Tranz. A împrăștia în toate părțile (sub formă de unde, emanații) lumină, căldură, miros etc.; a degaja, a radia. V. arunca. Iarba mare plină de flori răspîndea miresme calde din toate părțile. SADOVEANU, O. VII 186. Fata parcă răspîndea o lumină vaporoasă în odaia ce se lupta cu amurgul. REBREANU, R. I 244. Un farmec blînd de fericire Tu răspîndești oriunde-i sta. EMINESCU, O. IV 347. Privește-n lume mărețul soare Cum răspîndește veseli fiori. ALECSANDRI, P. A. 89. ◊ Refl. Se răspîndi o duhoare de nu putea nimeni să stea lîngă dînsa. ISPIRESCU, L. 195. 2. Refl. (Despre știri, vești, teorii, publicații) A se propaga, a se difuza, a deveni cunoscut. Vestea despre întîmplarea lui Abu-Hasan s-a răspîndit îndată în tot Bagdatul. CARAGIALE, P. 160. Prin postul cel mare se răspîndește vuiet pintre dascăli despre desființarea catiheților. CREANGĂ, A. 114. ♦ (Despre lichide) A se întinde pe o suprafață mare. Sîngele cerbului odată a și-nceput a curge gîlgîind și a se răspîndi în toate părțile. CREANGĂ, P. 226. 3. Refl. (Despre ființe sau grupuri de ființe) A se răsfira, a se răzleți. Oamenii ieșiră, se răspîndiră prin odăi. DUMITRIU, N. 76. Ofițerii se răspîndiră în grupe. BART, E. 204. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii; Răspîndindu-se în roiuri, întind corturile mari. EMINESCU, O. I 146. – Prez. ind. și: (învechit) răspînd (EMINESCU, O. I 3, ALECSANDRI, P. III 263).