răsări² [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI / Pzi: răsar / E: răs- + sări] 1 vr (Înv) A se rătăci (2). 2 vr (Înv; d. persoane) A se înstrăina. 3-4 vti (Reg) A (se) desprinde dintr-un întreg. 5 vi (Îe) Unde bați (sau dai) și unde ~sare Se spune când se produc cu totul alte efecte decât cele așteptate. 6 vi (Reg) A sări (de pe locul unde a căzut). 7 vi (Reg) A reveni la forma inițială (după ce fost îndoit, întins etc.).