rătúnd, -ă adj. (lat. rŏtŭndus, d. rota, roată; it. rotondo și tondo, sard. tundu; lat. pop. rĕtŭndus, pv. redon, vfr. reond, nfr. rond, sp. pg. redondo. Rom. ă poate proveni din ŏ, ca lăcustă, păturniche din locusta, coturnix, nu numaĭ de cît din ĕ din retundus. V. rond). De forma roateĭ saŭ a sfereĭ: cercu, sfera, cilindru, conu îs figurĭ rătunde. Compus din liniĭ curbe: un obraz rătund. Fără fracțiunĭ orĭ subdiviziunĭ: o sumă rătundă. – Forma rotund, cum zic uniĭ, nu e pop., nicĭ fam.