RĂZLEȚI, răzlețesc, vb. IV. Refl. 1. A se desprinde dintr-o comunitate, a se depărta său a se rătăci de alții; a se despărți unul de altul, a pleca (de lîngă... ). Mai la deal ajunseră pe Ana, care se răzlețise și-i aștepta sub un fag bătrîn. VLAHUȚĂ, O. A. 277. Aproape de paști, ne-am răzlețit unii de alții. CREANGĂ, A. 115. Oleoleo! frate răzleț, Tu, de cînd ne-am răzlețit, Înapoi n-ai mai venit. ȘEZ. I 235. 2. A se răspîndi în direcții diferite, a porni care-ncotro, a se împrăștia, a se risipi. Pentru tine nu mai are zile bune calendarul, Ți s-au răzlețit ortacii. GOGA, C. P. 37. S-au strîns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri. ANGHEL, PR. 74. Apele ei se răzlețesc și se împrăștie ca vițele unei funii despletite. VLAHUȚĂ, R. P. 30. – Variante: rezleți (CREANGĂ, P. 3), răzneți (ANGHEL, Î. G. 25) vb. IV.