SACRIFICA, sacrific, vb. I. Tranz. 1. A renunța la cineva sau la ceva în interesul cuiva sau pentru a obține altceva. Nu pot să te sacrific pentru nebunia ei. DUMITRIU, N. 53. Cîte am sacrificat eu pentru tine, numai de cînd ne-am întîlnit astăzi? C. PETRESCU, A. R. 32. În basme, Creangă sacrifică cît poate miraculosul realului. IBRĂILEANU, S. 28. O anarhie întreagă, care a sacrificat mii de oameni. GHICA, A. 128. ◊ Absol. A sacrifica unde se cuvine, aceea este înțelept. GHICA, A. 788. ♦ Refl. A se devota (pînă la jertfirea de sine). O generație se sacrifică pentru a asigura traiul bun al generațiilor viitoare. C. PETRESCU, Î. I 14. Cel puțin sper că observi cît mă sacrific? întrebă Raul. REBREANU, R. I 221. 2. A ucide animale în scopuri științifice sau pentru hrana oamenilor. Să nu sacrifice pentru carne berbecuții și batalii, sub vîrsta de 1 an. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. ♦ (În antichitate) A înjunghia animale (uneori și oameni) după anumite ritualuri, ca prinos adus divinității. – Accentuat și: (prez. ind.) sacrific.