sad sn [At: COD. TOD. 210 / V: (înv) saad, (reg) ~ă sf / Pl: ~uri, (îrg) ~e, săzi / E: vsl садъ] 1 (Înv) Plantă. 2 (Îrg) Răsad¹ (1). 3 (Îrg) Butaș. 4 (Spc) Butaș de salcie de dimensiuni mari, folosit la împăduriri Si: sadie. 5 (Bot; reg; șîc ~-pletos) Sadină (2) (Chrysopogon gryllus). 6 (Bot; reg) Bărboasă (3) (Botriochloa ischaemum). 7 (Îrg) Livadă. 8 (Îrg) Grădină (1). 9 (Îs) Mere de ~ Soi de mere nedefinit mai îndeaproape. 10 (Îrg) Vie tânără (sădită de curând). 11 (Înv) Loc necultivat (pe care cresc arbuști sălbatici). 12 (Reg) Sămânță (1). 13 (Îe) A avea (sau a fi cu) ~ (bun) la vorbă A vorbi cu rost, cu seriozitate. 14 (Îae) A avea chef de vorbă. 15 (Înv; pgn) Soi¹.