salpetru sn [At: CALENDARIU (1814), 186/14 / V: (înv) ~ter / E: ger Salpeter, fr salpêtre] 1 Nume generic dat la două specii de azotați (salpetru de Chile și salpetru de India). 2 (Șîs ~ de Chile) Azotat (natural) de sodiu, care se prezintă sub formă de cristale în mase granulare compacte, sub formă de eflorescențe etc., transparent, incolor sau alb, uneori divers colorat, care se folosește ca îngrășământ mineral, în industria metalurgică Si: (pop) silitră. 3 (Șîs ~ de India) Azotat (natural) de potasiu, care se prezintă sub formă de cristale în agregate grăunțoase compacte, sub formă de eflorescențe etc., transparent, incolor sau alb-cenușiu, care se întrebuințează ca îngrășământ, în industria de explozivi, alimentară etc. Si: (pop) silitră (1). 4 (Rar; îs) ~ de Leuna Azotat de amoniu (cu sulfat de amoniu). 5 (Rar; îs) ~ de Norvegia (sau norvegian) Azotat de calciu. 6 (Îs) ~ de Montana Amestec de azotat de amoniu cu sulfat de amoniu.