sat sn [At: PSALT. HUR. 46²/11 / V: (înv) fsat / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ml fossatum „șanț” cf alb fshat] 1 (Înv) Cort (1). 2 (Înv) Locuință (rudimentară). 3 (Pex) Așezare umană compusă din corturi. 4 (Sens curent) Așezare umană rurală ai cărei locuitori sunt în majoritate țărani (agricultori). Si: (pex) siliște (2). 5 (Îe) ~ fără câini ori ~ul lui Cremene Loc fără pază, unde poate intra și ieși oricine și oricând. 6 (Pex; îae) Loc în care lipsește ordinea, organizarea. 7 (Pop; mai ales îcn; îe) A face ~ (undeva sau cu cineva) A rămâne mult (undeva sau cu cineva) 8 (Îs) ~ olimpic, ~ de vacanță etc. Grup de locuințe cu caracter nepermanent, destinate unui anumit scop (sportiv, distractiv, științific etc.) 9 (Înv) Cetate (6). 10 Locuitorii unui sat (4). 11 (Îe) A se supăra (sau a se mânia etc.) (ca) văcarul pe ~ A se supăra în mod nejustificat pe cineva. 12 (Pan) Grup mare (și relativ stabil) de animale. 13 Așternut (17). 14 (Înv) Sanctuar (1). 15 (Înv) Ogor.