satisfăcător, ~oare [At: GHICA, C. E. III, 70 / Pl: ~i, ~oare / E: satisface + -ător] 1 a Corespunzător anumitor cerințe, anumitor trebuințe, anumitor norme, potrivit cu anumite criterii. 2-3 av, a (Într-un mod) care satisface (5) pe cineva (fără a depăși o anumită limită medie) Si: mulțumitor. 4 av (Rar) Destul (de...).