savant, ~ă [At: SIS (1859), 6¹/30 / Pl: ~nți, ~e / E: fr savant] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe temeinice și vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, îndeosebi ale științei. 3-4 smf, a (Persoană) care creează în domeniul științei Si: erudit, învățat. 5 a (D. manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care denotă multă știință, erudiție. 6 a (D. manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care denotă mult rafinament, multă artă, pricepere, iscusință etc. 7 a (D. lucrări științifice, artistice) Care este făcut după legile științei sau ale artei, conținând date valoroase din aceste domenii. 8 a (D. organizații, colectivități, adunări) Format din savanți (1). 9 a (Pex) Inaccesibil maselor, publicului larg. 10 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care este împrumutat (recent) din greacă sau din latină ori care este format din elemente grecești sau latinești. 11 a (Pex; d. cuvinte) Care este folosit de oameni instruiți Si: livresc. 12 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care are la bază limbile și cultura clasică greco-latinică. 13 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care provine din limbile și cultura clasică greco-latinică. 14 a (D. cuvinte, construcții ale limbii; îoc popular, folcloric) Cult (5). 15 a (D. creații literare) Care este inspirat din cultura clasică sau cultă. 16 a (D. creații literare) Care folosește forme și procedee prozodice clasice sau culte. 17 a (D. unele limbi) Care este folosit (de specialiști) ca limbă de cultură.