SCAMĂ, (1, 3) scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lină sau de mătase). Îi înlătură o scamă de pe mînecă. MIHALE, O. 501. Căciula lui e fără scame, fără paie. STANCU, D. 108. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile scurte și subțiri, rezultate în industrie la fabricarea produselor textile. 2. (Cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pînză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. Fulgi mari cădeau, ca niște bucăți de scamă. SADOVEANU, O. II 215. Mama d-tale mi-a dat, pentru bieții răniți, cinci ocă de scamă, făcută cu mînile d-sale. ALECSANDRI, T. 1318. ◊ (Metaforic) Vremea e lină și blîndă... soarele-i puternic, fără să ardă prea tare; numai un nour subțire, de scamă, plutește la cea mai mare înălțime. SADOVEANU, N. P. 240. 3. Fig. Puf (de păpădie). Făgăduielile prefecților, la alegeri, au rămas făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. SADOVEANU, M. C. 182.