SCHELĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, care servește ca suport zidarilor și care se înalță treptat pe măsura ridicării unei construcții înalte. Oamenii urcau și coborau schelele, ducînd cărămizile ori molozul trebuitor. ANGHEL, PR. 57. Apoi poroncea Schelele să strice. ALECSANDRI, P. P. 191. ◊ (Metaforic) Te văd... Suind, palid suflet, a norilor schele. EMINESCU, O. I 37. ♦ Estradă, tribună, platformă de scînduri. Găsiră... cu cale a pune trupul cel fără cap în mijlocul pieții, pe o schelă cu trei trepte. ISPIRESCU, L. 373. 2. Unitate industrială de exploatare a unui zăcămînt de țiței sau a unui grup strict localizat de zăcăminte; șantier petrolier. Pe-nserale sosim la Moinești, cea mai bogată schelă de petrol din Moldova. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. ♦ Sondă de petrol. Și sondorii pe schele și fierarii la focuri. DEȘLIU, G. 48. 3. Punte, pod care face legătura unei nave cu țărmul. Pontoanele, schelele, debarcaderele din porturi se ridică și se pun la adăpost. BART, E. 329. O neagră de corăbioară... Cu malul s-alătura, Parul în mal că-mi bătea Și schela că-mi arunca. TEODORESCU, P. P. 43. ♦ Punte care se întinde de la țărm spre adînc și pe care stau pescarii cînd pescuiesc. 4. (Învechit) Port (mai ales pe malul unui fluviu); debarcader. Județul Teleorman... are... schelă la Dunăre. FILIMON, C. 138. Oraș în golful Mării Adriatice, schelă vestită, a căruia frumusețe este pomenită. GOLESCU, Î. 106.5. (Învechit și regional) Tîrg; piață, pentru diferite mărfuri. Sarea cea mai cu apropiere de schele este aceea din muntele Reghin. I. IONESCU, P. 30. Negoțul într-acest oraș este mic, căci nu este schelă, nici drum mare de trecerea neguțătorilor. GOLESCU, Î. 31. – Variantă: șchelă (C. PETRESCU, Î. II 245) s. f.