SCHILODIT, -Ă, schilodiți, -te, adj. Infirm, mutilat; schilod, schilav. Desfăcură pînza și corpul schilodit al lucrătorului se arătă în lumina înserării. DUNĂREANU, N. 14. A scăpat abia cu zile, deșelat și schilodit. CONTEMPORANUL, I 688. ◊ Fig. În scrierea lui, va reapărea tot opera citită, dar întunecată și schilodită. GHEREA, ST. CR. II 134. – Variantă: schilogit, -ă (ALEXANDRESCU, M. 256) adj.