schimnicie sf [At: CONTA, O. F. 402 / V: ~ivn~ / Pl: ~ii / E: schimnic + -ie] 1 Stare, viață de schimnic (1) Si: (nob) schimnomonahie. 2 Loc unde trăiește un schimnic (1). 3 (Pan) Singurătate, izolare (totală) în care trăiește cineva. 4 (Pex; ccr) Loc singuratic, izolat (unde trăiește cineva).