scornire sf [At: (a. 1820) DOC. EC. 242 / Pl: ~ri / E: scorni] 1 (Înv) Scoatere din adăpost a animalelor sau a oamenilor. 2 (Înv) Provocare a unor stări sufletești, a unor acțiuni, a unor evenimente etc. Si: (reg) scormoneală (9), (îvr) scorneală (1). 3 (Înv) Creare a ceva inedit. 4 Creare din imaginație (cu intenții rele) a unor lucruri inexistente în realitatea concretă și prezentarea lor ca fiind adevărate Si: invenție, născocire, plăsmuire, (îvr) scorneală (2), scornitură (2). 5 (Ccr) Produs al scornirii (4) Si: invenție, născocire, plăsmuire, (îvr) scorneală (3), scornitură (3). 6 (Reg) Scormonire (3).