scrum n., pl. urĭ (turc. kurum, funingine, de unde vine și alb. škrump, ung. korom, rut. škrum). Cărbunele care rămîne dintr’o materie arsă, vorbind de pîne, carne ș.a.: friptura asta s’a făcut scrum. Cenușă de la țigară: scrum de tutun. A se face scrum, a se alege scrumu de un lucru, a arde (a se nimici) pînă’n temelie.