Definiția cu ID-ul 507773:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
scund (-dă), adj. Mărunt, de înălțime redusă. Sl. skądŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 335). – Der. scundac, adj. (cam scund); scundatec, adj. (înv., mărunt); scunda, vb. (Trans. de V., a amputa, a tăia).