scutec sn [At: CORESI, EV. 503 / V: (îrg) ~urt~, ~tic (Pl: ~tice sn și ~tici sm), (reg), ~teic, scurteic / Pl: ~ece / E: ns cf bg скутак] 1 Bucată de pânză, de flanelă, de pichet etc., de obicei dreptunghiulară, cu care se înfașă bebelușii Si: (reg) cârpă, pelincă, rantie. 2 (Îlav) Din ~ece Imediat după naștere. 3 (Îal) Din copilărie. 4 (Pop; îe) A fi lovit cu ~ul A fi smintit, zăpăcit, prostănac. 5 (Fig) Fază inițială (de dezvoltare) Si: început. 6 (Reg) „Țol”. 7 (Reg) Opreg.