SCÎRBOS, -OASĂ, scîrboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scîrbă, repulsie; respingător, dezgustător, grețos. Cînd, ce să vezi d-ta? Unde începu a curge niște sînge și venin scîrbos, și un glas se auzi din pom. ISPIRESCU, L. 224. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri și se îmbuibă cu mortăciuni... Dar căruța trece-n laturi de acea priveliște scîrboasă. ODOBESCU, S. III 16. 2. Care inspiră dispreț, aversiune, repulsie morală; josnic, detestabil. Toată munca asta scîrboasă ar fi fost degeaba. DUMITRIU, N. 52. Plîngeți, toate lemnele și pietrele, toți codrii și munții, că acela care vă făcea să vă veseliți de răsunetul numelui lui, astăzi se răpuse într-un chip mîrșav și scîrbos. ISPIRESCU, M. V. 61. Aste nu erau decît o mască scîrboasă cu care voiai să amăgești lumea. NEGRUZZI, S. I 228. ◊ Expr. (A fi) scîrbos la gură (sau a avea gură scîrboasă) = a întrebuința vorbe urîte, triviale. 3. (Familiar, despre oameni) Dezagreabil, nesuferit.