sector sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oare / E: fr secteur, lat sector, ger Sektor] 1 (Gmt; șîs ~ de cerc, ~ circular) Mulțimea punctelor din interiorul unui cerc situată între două raze. 2 (Gmt; îs) ~ poligonal Mulțimea punctelor din interiorul unui poligon regulat, cuprinsă între două raze ale cercului circumscris. 3 (Gmt; șîs ~ sferic, înv, ~ sfericesc) Mulțimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vârf centrul sferei. 4 Organ de mașină sau piesă cu profilul în formă de sector (1). 5 (Rar) Sextant. 6 Diviziune convențională, porțiune voit limitată a unui teritoriu (realizată în vederea organizării unei acțiuni de ansamblu sau a repartizării judicioase, și realizării depline a sarcinilor etc.). 7 Porțiune delimitată constituind domeniul de activitate în cadrul unui teritoriu. 8 Subdiviziune teritorial-administrativă a unui oraș mare Si: (iuz) raion. 9 Parte a unui front sau a unui teritoriu care constituie zona de operațiuni militare. 10 (Pgn; de obicei urmat de determinări care arată felul) Fiecare dintre zonele (7) corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe. 11 Domeniu în cadrul economiei al unor unități economice, administrative etc. 12 (Pgn) Domeniu de activitate. 13 (Prc) Parte componentă a unui domeniu, a unei opere, a unui ansamblu etc. 14 (Adesea urmat de determinări care indică forma de proprietate) Totalitate a formelor economice bazate pe o anumită formă de proprietate asupra mijloacelor de producție.