SEPTICO- „microbian, infecțios”. ◊ gr. septikos „putred, infecțios” > fr. septico-, engl. id., germ. septiko- > rom. septico-. □ ~piemie (v. pi-, v. -emie), s. f., formă particulară de septicemie, cu predominanța febrei de tip supurativ; sin. septicopioemie; ~pioemie (v. pio-, v. -emie), s. f., septicopiemie*.