SERAFIC, -Ă, serafici, -e, adj. De serafim, ca de serafim, îngeresc; fig. pur, candid, nevinovat. Înfățișarea... e serafică... ochii ei sînt frumusețea-i cea mai mare. GALACTION, O. I 244. Era în privirea ei ceva serafic. CAMIL PETRESCU, O. II 76. ◊ (Adverbial) Nici nu voiam să spun aceasta, se apără, surîzînd serafic, Mirel Alcaz. C. PETRESCU, C. V. 185.