sertar sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) sălt~, (reg) salt~, (îvr) sirt~ / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: ngr συρτάρι] 1 Parte a unei mobile (birou, scrin etc.) sub formă de cutie, care se trage (puțin) în afară și în care se țin diferite obiecte Si: (frm) tiroar, (reg) pui¹, pult, șufladă. 2 (Pan) Organ de mașină, cu fețe cilindrice sau plane, al unui sistem de comandă, care, printr-o mișcare automată de alunecare, permite intrarea și ieșirea agentului mobil (aer comprimat, abur etc.) Si: registru, șubler, ventil. 3 Element în formă de placă folosit în construcția unor robinete pe care le închide și le deschide deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui. 4 (Fig) Categorii ale unei gândiri înguste, care cuprind forțat toate fenomenele.