*sestérțiŭ și ob. -érț m. (lat. sestertius). O mică monetă de argint care valora un sfert de dinar saŭ 2 așĭ și jumătate saŭ vre-o 20 și ceva de banĭ la vechiĭ Romanĭ. Marele sesterț (lat. sestertium, care e un gen. pl. îld. mille sestertiorum saŭ sestertium, care, uzitat singur, a fost considerat ca un n. sing.), o monetă de socoteală care valora 1000 de sesterțiĭ. – Sesterțiŭ (declinat ca propriŭ) face pl. -țiĭ, art. -țiiĭ, ĭar sesterț, pl. -țĭ, art. -țiĭ.