SFORĂITOR, -OARE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie. Vitele sforăitoare, frămînțîndu-se în juguri... parcă se alinară puțin cînd lupoaica se opri. SADOVEANU, O. VIII 106. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. Și cine știe cîtă filozofie nesărată și cîtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gîndul. HOGAȘ, M. N. 165. Iată-l aruncat într-un ocean de fraze sforăitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 457. Un popor care piere de foame nu se ia după vorbe, oricît de sforăitoare ar fi. IONESCU-RION, C. 28.