sfârșit², ~ă a [At: COD. VOR.110/6 / V: (reg) fârșit / Pl: ~iți, ~e / E: sfârși] 1 (D. manifestările oamenilor, acțiuni, fenomene etc. în desfășurare) Care a parcurs ultima etapă Si: gata, isprăvit, încheiat, terminat, (înv) săvârșit², (reg) scăpătat². 2 (D. viață, suflet etc.) Care a ajuns la ultimul moment. 3 (D. viață, suflet etc.) Care s-a încheiat. 4 (Îvr) Total. 5 (Înv) Înfăptuit. 6 (Pex) Perfect. 7 (D. ființe) Mort. 8 (D. oameni) Care are o senzație de slăbiciune, de leșin. 9 Care are o stare de oboseală accentuată, de slăbire a rezistenței generale a organismului Si: epuizat, extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt², secat², secătuit, sleit, stors, stătut, trudit, vlăguit, zdrobit. 10 (D. manifestări ale oamenilor) Care exprimă o oboseală accentuată, o slăbire a rezistenței generale a organismului Si: epuizat, extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt², secat², secătuit, sleit, stors, stătut, trudit, vlăguit, zdrobit.