sfâșiere sf [At: 1838, F. M. 50/1 / V: (îrg) ~șiare / Pl: ~ri / E: sfâșia] 1 Desfacere în bucăți a unor ființe, a părților corpului lor, în mod dezordonat și brutal (prin smulgere, mișcare etc.) Si: sfârticare (1). 2 (Pex) Ucidere prin mușcare, prin rupere cu dinții, cu ghearele. 3 Transformare a unor obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc. în fâșii Si: rupere, sfârticare (3), spintecare (8). 4 (Pex) Distrugere prin îmbucătățire, prin tăiere etc. Si: rupere, sfârticare (3), spintecare (8). 5 (Prc) Distrugere (a unor obiecte de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc.) prin întrebuințare Si: rupere, spintecare (9), zdrențuire. 6 (Ccr) Loc unde s-a sfâșiat (8) ceva Si: gaură, ruptură, sfâșietură (1), spintecătură, (înv) spărtură. 7 (Fig) Distrugere a unității politice, economice, morale etc. a unor state, popoare, colectivități etc. 8 (Fig) Slăbire a puterii, a forței (prin dezbinări, lupte etc.). 9 (Fig) Stare de tristețe, de deznădejde, de disperare Si: întristare, mâhnire. 10 (Pex) Provocare a unei stări de tristețe, de deznădejde, de disperare.