sfătuitor, ~oare [At: PRAV. 301 / V: (înv) svă~ / Pl: ~i, (rar) ~oare / E: sfătui + -tor] 1 smf Persoană care încearcă să determine pe cineva să ia o anumită hotârâre (într-o situație dificilă), să influențeze la adoptarea unei anumite atitudini, la rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: povățuitor, (pfm) sfetnic, (Înv, fam) dascăl, (înv) învățător, tocmitor. 2 smf (Spc) Persoană care convinge sau încurajează spre a întreprinde, spre a face, spre a termina etc. ceva Si: povățuitor, (pfm) sfetnic, (înv, fam) dascăl, (înv) învățător, tocmitor. 3-4 smf, a (Înv; d. manifestările oamenilor) Îndrumător. 5 a (Înv; d. organisme administrative, legislative etc. sau d. voturile oamenilor) Consultativ (1). 6 sm (Spc) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia conducătorul unei țări în probleme de conducere Si: sfetnic.