sihăstrie sf [At: VARLAAM, C. 152 / V: (îvr) săh~, seh~, sehâs~, (înv) sehas~, (îvr) isihăstrie, i~ / S și: (îvr) sychăstrie / Pl: ~ii / E: sihastru + -ie cf sl сихастириꙗ, ngr ἡσυχαστήριον] 1 Viață de sihastru Si: ascetism, asceză, pustnicie, schimnicie, (rar) schimnicit. 2 (Reg; îlv) A se duce în (ori, înv a se deda pre) ~ A se sihăstri (2). 3 Loc unde trăiește un sihastru Si: schimnicie, (rar) pustnicie. 4 Locuință a sihastrului Si: schimnicie, (rar) pustnicie. 5 (Reg; lpl; îf săhăstrie) Mănăstire. 6 (Îvr; îf săhăstrie) Ospiciu (3). 7 Loc retras, neumblat de oameni sau pe unde aceștia trec foarte rar Si: pustietate, singurătate, pustnicie. 8 Loc pustiu, lipsit de oameni sau de animale Si: pustietate, singurătate, pustnicie. 9 (Pex) Loc lipsit de zgomot, de agitație Si: pustietate, singurătate, pustnicie.