silință sf [At: (a. 1777) GCR II, 116/8 / V: (îvr) săl~ / Pl: ~țe, (pop) ~ți / E: sili + -ință] 1-2 (Înv) Silă (7-8). 3 (Reg; îe) A face (asupra-și) siliuțe (sau o ~) A se reține. 4 Încordare voluntară, îndelungată, a forțelor fizice, intelectuale etc pentru realizarea unei acțiuni Si: caznă¹ (5), chin (1) efort (1), forțare (2), muncă, osteneală, sforțare, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (rar) străduială, străduire, (pop) canoneală, căznire, nevoință, strădănuință, strădănuire, (îrg) sforță, (reg) morânceală, ștrapaț, zoală. 5 Muncă susținută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învățătură etc Si: asiduitate (2), insistență, perseverență, râvnă, sârguință, sforțare, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop) osârdie. 6 (Pex) Spor la muncă Si: hărnicie, sârguință, strădanie, vrednicie, zel, (pop) sârg, (înv) diligență. 7 (Îlv) A-și da ~, (toată) ~ța ori toate ~țele, (înv) a avea (mare) ~, a face (multă) ~, a(-și) pune toată ~ța A se sili (4).