SILITOR, -OARE, silitori, -oare, adj. Care își dă silința (la învățătură), care se silește; sîrguincios, harnic. Era silitor, ordonat, cuminte. C. PETRESCU, C. V. 99. Era un bărbat silitor Vasile Baciu cînd se găsea în toane bune. REBREANU, I. 56. Smărăndița popii, o zgîtie de copilă, ageră la minte și așa de silitoare de întrecea mai pe toți băieții. CREANGĂ, A. 2.