SISTEMATIC, -Ă, sistematici, -e, adj. 1. Care se bazează pe un sistem, care se referă la un sistem sau este alcătuit după un anumit sistem. În fonetică, organizarea sistematică înseamnă economisirea materialului sonor, prin combinarea între ele a diverselor trăsături fonetice. GRAUR, S. L. 12. Pentru ce, o tu dascăle de vînătorie sistematică și rațională, n-ai suplinit... ODOBESCU, S. III 38. Dacă limba ar fi rămas precum se vede în cărțile vechi și se aude în gura poporului, și vrun om înzestrat cu o știință sistematică a limbelor... s-ar fi apucat a o aduna... NEGRUZZI, S. I 258. ◊ (Adverbial) În materie de morfologie, romînă, ca toate limbile romanice, a organizat mai sistematic verbul. GRAUR, S. L. 65. 2. Care se efectuează după un plan sau după o metodă dinainte chibzuită; p. ext. care se exercită cu stăruință și cu perseverență. Începură o lucrare de acțiune și influență sistematică asupra emigraților. GHICA, A. 673. ◊ (Adverbial) Țăranul, singurul producător de valori, e necontenit și sistematic despuiat de cătră stăpînii lui. SADOVEANU, E. 51. Știi că eu, cînd vorbesc, vorbesc cu documente... Le am sistematic aranjate în dosar. CARAGIALE, O, VII 190. Latinirea (= latinizarea) neobosită și sistematică ce vine din aceste școale. RUSSO, S. 74.