SLAI, slaiuri, s. n. Scîndură sau traversă groasă de lemn, avînd diferite întrebuințări: a) fiecare dintre cele două scînduri care leagă tălpile săniei; b) fiecare dintre scîndurile care formează părțile laterale ale unei ambarcații; usnă; c) poliță în perete pe care se țin lucruri de gospodărie; d) fiecare dintre stîlpii care susțin podul morii. Valurile se izbiră odată pînă în slaiuri și pînă în stăvilare. SLAVICI, V. P. 172.