SLUȚIT, -Ă, sluțiți, -te, adj. Ciuntit, mutilat, schilodit; p. ext. pocit, urîțit. (Atestat în forma slutit) Se-ntoarce făr-o mînă sau fără un picior. Slutit și șchiop se mișcă abia pe-a morții cale. NEGRUZZI, S. II 243. ◊ (Substantivat) Care fată frumoasă ar vrea vreodată să iubească pe niște bătrîni și slutiți ca noi? GORJAN, H. IV 187. – Variantă: slutit, -ă adj.