smidă² sf [At: (a. 1630) ȘTEFANELLI, D. C. 3 / V: (rar) smid, (reg) ~dai sn, șm~, zm~, sim~, zmidai sn / Pl: ~de, smizi, ~duri / E: ns cf smidă¹] 1 Desiș în pădure format din tufișuri de mărăcini, de zmeură, de mure etc. care cresc printre copaci doborâți de furtuni, arși de trăsnete ori tăiați și care constituie un loc greu de pătruns Si: (reg) smidar (1), (reg) smidărie (1). 2 (Pex) Sihlă (1). 3 (Mol) Loc prăpăstios, unde se pătrunde greu. 4 (Mol; Olt) Gard viu. 5 (Reg; îf simidă) Grămadă de butuci și frunze în dezordine.