SMOLIT, -Ă, smoliți, -te, adj. 1. Uns cu smoală topită; cătrănit. V. gudronat. [Ținea] între arătător și degetul cel mare firele de ață smolită, pe care le trecea pe urma sulei cu care găurise talpa. ARDELEANU, D. 23. [Sihastrul] văzu că vine pe apă un sicriaș smolit și încleit bine. ISPIRESCU, L. 146. Corăbioară neagră și smolită. TEODORESCU, P. P. 85. 2. Oacheș, brunet. Două femei care ieșiseră în poartă și tăifăsuiau l-au văzut pe bătrîn mergînd lîngă un băiat tînăr, cu mustață mică și cu obraz smolit. PAS, Z. I 203. O femeie smolită la față, trecută de patruzeci de ani, cu obrajii veștezi, cu ochii triști, se arătă. SADOVEANU, O. III 591. Șade un bătrîn vestit, Cu chip aspru și smolit. TEODORESCU, P. P. 478.