SOLENO- „tub, țeavă”. ◊ gr. solen, os „tub, canal” > fr. soléno-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. soleno-. □ ~id (v. -id), s. m., bobină electrică cilindrică fără miez feromagnetic; ~pore (v. -por), s. f. pl., alge marine din silurian, cu talul străbătut de pori așezați în șiruri longitudinale; ~stel (v. -stel), s. n., cilindru central tubular, cu floem intern și extern.