SOLIDARITATE s. f. 1. Faptul de a fi solidar, comunitate de idei, de sentimente, de interese; mod unitar de acțiune, spirit de înțelegere; unitate. Bălcescu a ajuns la convingerea că numai prin solidaritatea, prin lupta comună a popoarelor asuprite, prin dezlănțuirea forțelor populare va putea să învingă cauza revoluției. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 107. [Titu] manifesta fățiș solidaritatea cu învățătorul și cu mulțimea oropsită din care face parte și dînsul. REBREANU, R. I 101. ♦ Coeziune. Poetul a fost pe deplin conștient de solidaritatea adîncă a ideii și formei. VIANU, S. 148. 2. Răspundere comună în fața justiției.