SOMNAMBULIC, -Ă, somnambulici, -e, adj. (Rar) De somnambul. Adina Buhuș lăsă telefonul în cumpăna de nichel, cu o mișcare înceată, somnambulică. C. PETRESCU, O. P. II 164. ◊ (Adverbial) Fără să-și dea seama ce face, scoase chipiul și îl așeză somnambulic pe un teanc de cărți. C. PETRESCU, Î. II 103.