SOSIRE. Subst. Sosire, venire, venită (pcp.), ajungere (rar), descindere, finiș. Revenire, întoarcere, înturnare, înturnat, reîntoarcere, reînturnare (pop.), înapoiere. Apropiere, atingere; aterizare, aterizaj; amerizare, amerizaj; aselenizare, alunizare; amartizare. Coborîre; descălecare, descălecat; debarcare. Oprire; ancorare; staționare; parcare. Apariție, ivire, iveală (rar), sfetire (înv.). Venire neașteptată, vizită inopinată. Venit; nou venit, nou sosit; musafir; venetic (adesea peior.). Adj. Sositor (rar). Vb. A sosi, a veni, a ajunge, a descinde. A reveni, a se întoarce, a se reîntoarce, a veni din nou, a se înapoia, a se înturna, a se reînturna (pop.). A se apropia, a atinge (un punct), a ajunge la destinație; a ateriza; a ameriza; a aseleniza, a aluniza; a amartiza. A coborî, a se da jos; a descăleca; a debarca. A opri, a staționa; a ancora, a arunca ancora; a trage la țărm. A apărea, a se ivi, a se sfeti (înv.), a veni pe neașteptate, a ateriza (fig.), a năvăli, a da năvală. Adv. Pe sosite. V. apropiere, călătorie, coborîre, mișcare, vizită.