SOSIT², -Ă, sosiți, -te, adj. Venit (de pe drum) într-un anumit loc; ajuns la destinație. De-a fi un sol de pace, să fie bun sosit. ALECSANDRI, T. II 141. ◊ (Substantivat, mai ales determinat prin «nou») Prima casă în care a trebuit să intru a fost casa lui. Aveam sfiala și neliniștea noului sosit. GALACTION, O. I 93. Vom vorbi încă de un nou sosit. BOLINTINEANU, O. 419.