SPERARE, sperări, s. f. (Învechit) Speranță. Palid stinge-Alexandrescu sînta candel-a sperării, Descifrînd eternitatea din ruina unui an. EMINESCU, O. I 32. Cine poate spune iluziile, sperările, visurile seducătoare cari flutură prin mintea unei tinere fete. ALECSANDRI, O. P. 129. ◊ Expr. În sperare de a... = nădăjduind că... Acum, în sperare te-a mă pune pe lucru pentru ca să-ți îndeplinesc dorința, de înștiințez că în adevăr poeziile mele au văzut lumina. ALECSANDRI, S. 75.