SPERIAT², -Ă, speriați, -te, adj. Cuprins de frică; înfricoșat. Un argat veni să-l vestească, puțin speriat că-l cheamă repede boierul. REBREANU, R. II 66. ◊ Fig. Azurul se deschide larg, Fug norii, speriați, în lături. BENIUC, V. 11. ♦ Care exprimă spaimă. Apărură fețe cercetătoare și speriate. DUMITRIU, N. 77.