spinteca [At: MOXA, I, 357/23 / V: (îrg) spân~, spen~ / Pzi: spintec / E: ml *expanticare] 1-2 vtr (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A (se) despica dintr-o lovitură (lungă și adâncă). 3-4 vtr A (se) înjunghia cu un obiect ascuțit (o parte a corpului, mai ales abdomenul) rănind, sfâșiind, operând, omorând etc. Si: (reg) secui² (3). 5 vt (Spc) A diseca (1). 6-7 vtrp (Fig; c. i. de obicei medii fluide) A pătrunde și a trece cu iuțeală, dând la o parte sau străpungând, străbătând Si: a despica. 8-9 vtr (C. i. obiecte sau, rar, ființe ori corpul lor) A (se) tăia în două sau mai multe bucăți Si: a despica (1), a despărți. 10-11 vtr (Pex) A (se) deschide prin tăiere Si: a (se) cresta (5), a (se) tăia. 12-13 vtr (Pfm; c. i. obiecte de îmbrăcăminte, țesături etc.) A (se) sfâșia (8). 14 vt (C. i. materiale fibroase, foi metalice etc.) A tăia în lungul fibrelor, al direcțieie de orientare a cristalelor etc, prin tracțiune perpendiculară pe direcția de rupere.